Un alt EU!...

Pentru mine, experienta de duminica 9 mai, pe langa faptul ca a fost unica si initiatica, a fost de asemenea si foarte foarte placuta...eu m-am simtit extraordinar de bine insa nu pot sa neg ca am avut mici emotii ..explicabile de altfel. A fost si ziua mea de nastere insa acesta nu a fost un motiv de a refuza sa particip, dincontra, m-am mandrit ca pana si in aceasta zi am dansat intr-un 'mini-spectacol' alaturi de colegele din ansamblu.

La repetitii lucrurile pareau foarte simple in legatura cu reprezentatia ce avea sa aiba loc, toata lumea stia ce trebuie sa faca si nimeni nu era crispat. In schimb, cand am ajuns in mall si ne-am asezat la o masa, deja se simtea oboseala acumulata in sala de dans; Adelina, cea mai mica dintre noi, se uita parca nedumerita la cei prezenti, citindu-i-se tulburarea din suflet. Situatia s-a schimbat din nou cand am inceput sa dansam, lucrurile au devenit si mai simple decat in sala de dans, cel putin pentru mine deoarece aveam pe cineva (spectatorul) care ma privea si care voia sa vada ceea ce eu pot oferi mai frumos prin dans. Astfel, fiind stimulata din punctul acesta de vedere, am reusit sa scap de inhibitii ce nu-mi dadeau libertatea de a ma destinde. Faptul ca am dansat in hainele cu care, de obicei, ma plimb a insemnat un lucru bun pentru ca nu am mai pierdut timpul cu alte pregatiri care amplificau suspansul, ci s-a intamplat totul foarte repede iar noi am fost spontane si foarte zambarete


Scopul acestei activitati este unul foarte important; este vorba despre un act caritabil pregatit de masterantii de la FEA menit sa adune fonduri pentru finalizarea Centrului Regional de Reabilitare “Steaua Sperantei” . Evenimentul, ce sta sub numele de “Petrecere in jurul lumii intr-o singura noapte”, va avea loc pe data de 20 mai in Dublin Pub si reprezinta un gest nobil din partea celor care contribuie la realizarea lui (organizatori, sponsori, parteneri si noi ceilalti). Find prezenti acolo noi oferim o noua sansa persoanelor cu dizabilitati, le aratam ca nu sunt singuri si speram sa renunte, macar pentru o clipa, la complexe pentru ca sunt OAMENI, ca noi toti.

Va asteptam acolo cu gandul ca voi veti fi prezenti si fericiti din simplul motiv ca daruiti!

Da. A trecut ceva vreme de cand prezenta mea nu s-a mai simtit „pe aceste meleaguri”. Ce pot sa zic... perioada de sesiune mi-a dat totul peste cap. Ba ca sunt doua sesiuni, ba ca doar una, ba ca la unele materii dau cate doua examene, ba ca doar unul la final si bun. Cine sa-i mai inteleaga? Haos total. Shhtttt, sa zic mai incet ca poate ma aud „cei de sus”. Important e ca dupa o complicata serie de teme, examene si o marire am cazut tot in picioare.

Si uite ca a venit si mult asteptata vacanta. Imi faceam planuri chiar de anul trecut... ca nu am sa stau degeaba, fara un chior in buzunar. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. La concluzia asta am ajuns. Poate ca totusi nu am cautat indeajuns de mult. Sau... hmm...nu...nu mai caut motive ca sigur le gasesc si-s prostesti. Next time, cand am sa scap si de licenta. Apropo, cand am de gand sa ma apuc? Da-ti-mi una peste cap ca sa ma trezesc la realitate. Gata cu visele.

Mi-e groaza ca o sa se termine imediat si ultimul an. Si nu am sa stiu incotro sa o apuc. Lasand la o parte masterul (pe care oricum il fac, dar nu stiu unde), ma intreb cand au zburat anii de facultate. Trece timpul pe langa noi si noi il lasam sa treaca, gandindu-ne ca „las’ ca am eu timp sa fac si aia, si cealalta”. Dar te trezesti intr-o zi ca vremea a cam trecut si tu, de fapt, n-ai cam realizat nimic. Ce-i de facut? Incerci sa te agati de una, de alta, sa faci tu acolo „o treaba”, dar nu prea iese. Ai ignorat oportunitatile, ai ignorat provocarile, ai fugit de task-urile ce ti-au revenit in unele imprejurari. Ai ignorat sfaturile, ai ignorat mersul asta atat de rapid al lucrurilor. Si unde ai ajuns? Ti-e frica? De ce sau cine? Nu ai incredere in ceea ce esti si poti face? TREBUIE! Trebuie sa te convingi singur ca poti, ca esti in stare de CEVA, iar acel ceva il gasesti cautand, experimentand, explorand, acceptand mai tot ce iti face cu ochiul (si nu ma refer aici la tipi si tipe, ok?), implicandu-te in tot ceea ce crezi ca iti va face bine. Fugind sau traind cu impresia ca iti este pregatit un destin excelent, plin de succese nu te ajuta cu nimic in tot ceea ce esti sau vrei sa fii. Nu ti se da nimic de-a gata. Numai stim noi cine au totul la picioarele lor fara sa miste un deget. Trebuie sa lupti pentru viitorul tau, trebuie sa treci prin momente mai grele si mai frumoase ca sa inveti. Si nu inveti daca nu esti curios sa descoperi ce se afla in spatele a ceea ce te framanta. Mai mult decat atat, fii curios cu tine insuti. Testeaza-te. Exploreaza-te. Uite o invitatie: fii curios pentru o zi sau intr-o zi si povesteste-mi ce ai facut sau ce credeai ca nu ai sa poti face. E vorba si de curaj si incredere aici. Eu nu credeam ca am sa fiu vreodata pe o scena, incercand sa interpretez diverse personaje. Mereu imi spuneam (si problema persista) ca indiferent ce voi face cand voi fi mare, eu voi fi persoana din umbra, din spate, niciodata in fata. Nu imi place sa fiu in centrul atentiei. Parca nu as merita atata atentie. Si mai e un lucru... daca le e bine celorlalti, restul nu mai conteaza. Si uite asa am facut-o si pe asta. Topai intruna din 2006. Oricum, mai am de lucrat cu mine insami.

Asa ca dragilor luati tot ce-i mai bun din ceea ce vi se ofera si vi se iveste in cale, invatati si pregatiti-va pentru viata matura. Eu tot incerc sa fug de ea, dar la un moment dat tot o sa ma prinda.

Dar sa nu uitati de lucrurile simple, marunte, de un zambet, de o privire calda, de un sfat primit, de o incurajare. Si apreciati ceea ce primiti.

Ne vedem la sala cu forte proaspete pentru duminica: Iashington 2010.

sper ca ce am reusit sa adun cateva incurajari pentru noi toti, in special pentru noile membre ale trupei: Dayana, Andra si Madalina. multa incredere si curaj!

Hold me tight... as putea spune despre ei. Copilarosi, parca rupti din peisajul salii, iubitori si frumosi, tinand enorm unul la celalalt. Un vals care ii aduce si mai aproape, care le aminteste de iubirea ce-i leaga.

Pasi facuti stangaci, dar increzatori ca totul o sa iasa bine acolo unde e iubire. Si la ei este. Nu de dat si la altii. Pentru ca iubirea e doar una pentru doi. Aici pot fi egoisti. Isi pot permite. N-o sa le reproseze nimeni nimic. E frumos. Cate o mica pauza si privilegiul de a vedea iubirea din ochii unor tineri. Si gandu-mi zboara la clipa in care am sa fiu si eu o jumatate.

mare dreptate ai, si sa este trebuie sa se stie ce este de apreciat si ce nu, probleme intalnim cu totii la tot pasul mai grele sau mai ushoare, dar nici una din ele nu se poate spune ca e imposibil de rezolvat. Am intalnit si eu probleme pana la varsta asta, destule si de toate felurile si la fiecare din ele incepeam sa zbor, dar la sfarsit am avut norocul (nici nu stiu cum sa ii spun exact) de am cazut in picioare, si ma uitam la urmatorul pas pe care trebuia sa il fac, mai mult era vorba de a ma intelege pe mine, de a ma impaca cu mine insumi pentru a putea merge mai departe. intradevar nu am atata experienta cat ai tu, Lory, dar niciodata nu ne sta rau cu un sfat in plus, macar sa ai de unde alege. Fara a risca in unele momente nu cred ca vom cunoaste cate ceva nou, iar pentru a risca ne trebuie mult curaj.
Cat despre parte cu jumatatea, e dificil tare, e una din problemele mai grele. Sa ne gasim jumatatea in lumea asta nu e usor, iar petru asta trebuie sa luptam, sa credem in noi, sa avem grija sa nu ne moara speranta(cel putin asta ma mai tine pe mine intreg la problema asta) si cand ne va fi momentul ne va fi, dar pana atunci nu tre sa asteptam sa ne cada in brate ca asta cred ca as putea garanta ca nu se va intampla

A VENIT TOAMNA...

Dupa scurta perioada calduroasa prin care toti am trecut, savurand fiecare moment impresurat mai mult sau mai putin cu razele soarelui fierbinti, azi dimineata am privit pe fereastra zarind stropii de ploaie care anuntau foarte siguri pe ei venirea toamnei.Mi-am zis atunci ca iarasi e nevoie sa schimb vestimenatatia si sa pun ceva serios pe mine daca nu vreau sa racesc.Si asa am si facut.
Am ajuns in sfarsit la noua sala....mai saracacioasa intr-adevar, insa curios era sentimentul care ma incerca, acela de a-mi aminti cum am inceput noi sa dansam.Poate vi se pare banal sau nimic impresionant, insa pot sa o spun cu mana pe inima ca atunci cand am inceput sa dansam a fost una dintre cele mai memorabile manifestari pe care le desfasuram; tin minte si acum ca nu conta locul unde repetam, ci modul in care se repeta, uneori era camera dintr-un camin, alteori era bucataria dintr-un camin, alta data pe iarba in fata palatului sau in cazuri fericite in sala de miscare de la Universitatea de Arte sau Ateneul Tatarasi.Toate sunt spatii pline cu amintiri si coduri pentru unii dintre noi, iar pentru altii sunt doar locuri unde lumea se poate relaxa si plimba.
Cat de usor insemnam fiecare loc cu prezenta si actiunile noastre, cat de usor ii dam semnificatii si ii impregnam o parte din emotiile noastre, insa la fel de usor parasim aceste spatii in cautarea altora mai altfel, mai diferite, mai noi.
Acum ne putem considera norocosi, tot ce avem e pentru ca noi vrem sa avem, pentru ca noi facem tot posibilul sa fie si asta intotdeauna va avea efect cat cei ce formeaza un astfel de grup sunt uniti si cred cu adevarat in ei si in dansul pe care il practica.
Azi unii dintre ei invatau pentru prima data pasi noi fara oglinzi, e amuzant caci unii stiu deja sa isi controleze foarte bine modul de percepere a informatiilor in astfel de cazuri, insa pentru cei care nu erau obisnuiti parea ca au pornit pe o cale cu ceata;insa a fost placut ca in final sa ii regasesc iarasi pe calea dreapta si sigura, in care zambetele de pe chipul lor imi confirmau inca odata cat de frumosi putem fi in sufletele noastre.
A dansa nu insemna doar sa stii a-ti coordona corpul, ci a invata sa te cunosti pe tine si pe ceilalti prin emotii si exaltari provocate de puterea si simbolul miscarilor din dans.
In fiecare zi vad oameni inchisi parca intr-o carapace, iar singuratatea din sufletul lor striga mereu dupa o gura de aer curat, astfel ca unii dintre noi reusim sa luam din cand in cand cate o gura de aer curat, insa bine ar fi ca tot mai multa lume sa invete a iesi din cand in cand din carapacea pe care fiecare o construim in timp.
Daca par cam melancolica am un motiv sa cred ca asa si trebuie sa fim acum, caci din cate simt chiar a venit TOAMNA.

cam saracacioasa intr-adevar, dar nu ne trebuie mai mult, deocamdata. o sala simpla in care se vede imediat ca-i lipseste ceva. si uite ca am aparut noi si am inveselit putin incaperea. si o vom mai inveseli pentru mult timp de acum incolo.
e greu fara oglinzi, dar uite asa lucram si mai intens ca sa iasa lucrurile cum trebuie

Citind m’ai devreme ce a scris Lavinia mi’am dat seama ca timpul trece asa de repede incat nici nu vreau sa ma gandesc ca peste o luna am sa mai cresc cu un an! Tot ce'i frumos repede trece! parca ieri am venit in trupa..si defapt au trecut c'am trei luni. De cand am intrat in ansamblu am invatat cateva dansuri care pentru mine inseamna mult si nu as fi crezut ca o sa invat asa repede...si m'ai ales sa mai particip si la doua spectacole.
Cand sunt la repetitii timpul trece foarte repede...pentru ca totul e minunat, iar fetele care ma m'ai invata cate un dans nou au atata rabdare cu mine chiar daca eu nu prind asa de repede..
De cateva zile am inceput sa invat dansul " Ispita in credinta". Un dans superb(nu pot sa'l descriu in cuvinte) dar si foarte greu.. necesita extrem de multa munca. Ieri am ajuns la partea cea mai grea a dansului daca pot sa spun asa..ma chinui din rasputeri sa reusesc. In schimb imi place mult cum imi explica Ela..ea e ca un cocktail in care are cate un strop de bunate,amuzament si seriozitate :-D. Astazi ea nu a venit la repetii..si nu am m’ai repeta mi'am “odihnin” si eu putin muschi..nu mai precizez ce vanatai am in genunchi...dar cu toate aceste urmari eu spun ca se merita!! Nu stiu cum sa zic dar cred ca ma "regasesc" in dansu' acesta...ma simt cu totul alta persoana cand il dansez si inca nu am terminat dansul poate ca la sfarsit cand o sa reusesc sa il invat tot o sa intru cu totu in pielea personajului cu sange rece!

Pe de alta parte astazi Loredana a inceput sa ma invete un alt dans medieval! SUPERB!! Imi place foarte mult chiar daca prind mai greu miscarile dar nu scapa dansul asta fara sa imi iasa bine!
Cu toate ca noua sala nu e cine stie e ce ma bucur ca avem un acoperis deasupra capului, ne avem unii pe altii si caldura sufleteasca in unele zile mai friguroase!

Ma uitam azi la filmuletele cu noi. Multe sunt si atat de diverse. Nici nu stiu cand au trecut anii. Atatea coregrafii si atatea persoane cate am cunoscut... le-am vazut pe primele coconite... ce amintiri, ce vremuri... mi-e dor sa le mai vad, mi-e dor sa ne mai intalnim seara la repetitii, sa dam tot ce putem... si sa plecam din sala cu o satisfactie si implinire ca am realizat ceva in acea zi.

Timpul a trecut, unele s-au retras, au venit altele, dar am continuat munca cu la fel de multa daruire si implicare. Am incercat si am reusit sa le transmitem din placerea noastra, din dorinta noastra de a transmite frumosul si bucuria. Am fost „complice” la evolutia unora, la cizelarea altora, am reusit sa formam oameni care ne-au incantat sufletele. Ce satisfactie mai mare sa existe daca nu momentul in care ti se multumeste ca daruiesti din pasiunea ta, ca egoismul nu te cuprinde si arati calea dreapta de urmat. Ce bucurie mai mare sa fie decat cea a unui copil care se afla pe scena si are posibilitatea de a se afirma, de a transmite ceva celor din sala. Ce implinire mai mare sa fie decat cea a unui suflet in timpul unui spectacol in care daruieste tot ce are mai de pret. Se daruieste pe sine si sentimentele sale, isi daruieste din bucurii si tristeti, impartaseste semnele de intrebare, ofera si raspunsuri. Asteapta, in schimb, apreciere pentru ceea ce face, incurajare, un zambet de incredere. Asteapta ca tu, cel din public, sa reactionezi la problemele ridicate, sa reflectezi la ele, poate le gasesti o solutie si poti continua schimbarea in bine cu cel de langa tine. Asteapta sa intelegi ceea ce face si de ce face.

Am trecut prin multe momente mai putin placute, dar nu au facut decat sa ne imbarbateze si mai tare. Ne-au facut mai puternici si sa avem si mai multa incredere. Am cautat ajutor si a venit neconditionat. Ne-am format si ne-am reformat si am gasit oameni de incredere. Oameni care vor sa lupte pentru dorinta si pasiunea lor. Oameni care nu se lasa doborati de cea mai mica „problema”. Continua prin implicare, responsabilitate si respect pentru munca celorlalti.

Trebuie sa existe colaborare intre noi, si cum am mai spus, respect si responsabilitate. Nu tragere de timp, nu vaicareli, nu suparari. Si incredere ca tot ceea ce facem ne ajuta atat pe noi, cat si pe cei din jurul nostru. Suntem impreuna mai in fiecare zi si ne simtim tot mai impliniti. Vedem impreuna cum crestem, suntem partasi la supararile fiecaruia, ne citim cand nu suntem in apele noastre... ajungem sa ne cunoastem putin cate putin... ajungem sa stim ce dorinta arzatoare ai si sa te ajutam...

Daruire!

M-am transpus intr-o iubita floare, o egipteana, o gingasa domnita, un rau intruchipat, un suflet curat, un mic spiridus, o femeie de neclintit, o visatoare, o tanara seducatoare, o mandra din popor...
Am fost unduirea unui voal, am fost un sunet, am fost o tresarire a inimii, o privire dulce... am fost zambetul ce ti-a lipsit, am fost speranta in mai bine, am fost intrebarea care te macina... poate, chiar, cea mai frumoasa amintire a ta... si voi continua sa fiu langa voi si sa impartasesc...

Rasfoieste ... amintirile noastre...
https://www.youtube.com/user/lainiacreata#p/u/11/E-B4WEFvZSs

Hey! La multi ani pe 2011!
Dupa o lunga pauza din x motive revenind pe "meleagurile" acestei frumoase trupe de dans ma bucur atat de tare ca am fost reprimita cu atata bucurie .
Mi-a fost atat de dor de aceasta atmosfera de voie buna si dans...multe lucruri sunt chiar mai frumoase decat le stiam eu alta data...de fiecare data cea mai frumoasa imaginatie poate chiar deveni realitate... aici ma simt din nou un copil vesel plin de multe sperante...
Am inceput sa invatam dansurile celtice,sunt prefereatele mele asa ca ma straduiesc sa fac fata chiar daca mi-am mai pierdut dupa atata timp din agiliatea si forma care o aveam alta data...a trecut timpul...
In fiecare zi e o provocare pentru mine... dar o provocare atat de dulce...rasetele si vointa acestor copii de a face ceea ce le place,si nu oricum ci de a munci atat de mult pentru a fi chiar foarte buni...devin nemaiintalnite...superbe...
Traiti cat mai mult aceasta copilarie, bucurati-va de orice si nu uitati niciodata farmecul acestor frumose zile care ne aduc laolalta dansand,razand si visand.
><

Cateva poze de la repetitii












“De unde vine pasiunea pentru miscare?” Muzica este un mesaj ce depaseste orice bariere – de limba, de cultura, de timp. Melodia, ritmul ne cuceresc imediat, chiar daca nu intelegem versurile. Odata cu muzica, sau poate mult inainte, omul s-a exprimat prin dans, si cand spun poate chiar inainte, ma gandesc ca dansurile sunt foarte vechi, au origini in vremurile inaintasilor nostrii organizati in triburi; prin dansurile tribale acestia isi exprimau obiceiurile legate de vanatoare sau alte ceremonii.
Prin dans ne exprimam liber, dansul la petrecere transmite starea noastra de buna voie si bucurie, insa dansurile au o tematica care transmite mai mult decat reusim sa transmitem prin cuvinte, astfel un dans pasional tradeaza foarte bine sentimentele celor care danseaza chiar daca ei nu si le exprima prin vorbe.