POEZII.......................

POEZII

SUNT UN PACATOS, PARINTE !!! de I. Minulescu


> La parintele Vintila
> Vine-Arvinte, cam sfios
> Si se roaga: - Fie-ti mila
> De un suflet pacatos!
>
> Chiar in saptamina mare
> Cind tot omul e smerit
> Si posteste cu-ndurare,
> Uite, am pacatuit !
>
> -Ai furat ? intreaba popa
> -Nu prea sfinte! Fara vrere
> M-am dat raului si hopa
> In gradina c'o muiere !
>
> -Vai de mine, vai de mine...
> Greu pacat ai savirsit...
> Insa daca-mi spui cu cine,
> Poate vei fi mantuit.
>
> -Nu pot, a raspuns Arvinte
> Sa-mi fac chinul si mai greu
> Nu pot s-o divulg Parinte
> Ca ma bate Dumnezeu !
>
> ......Era'nalta si frumoasa,
> Parul blond si ochi de jar,
> Gura dulce,voluptoasa,
> Dintii de margaritar...
>
> -Nu cumva ai fost cu Tantzi
> Din Smirdan, de peste drum ?
> -Nu pot s-o divulg ca Domnul
> Ma trazneste chiar acum !

> .....Si-avea flori la cingatoare,
> Trup de crin imbobocit,
> Mijlocel de fata mare,
> Numai buna de iubit...



> -Poate-ai fost cu Mitza Creatza
> Cea usoara ca un fulg ?
> -Cere-mi tot, ba chiar si viata,
> Insa nu pot s-o divulg !
>
>
> ......Durdulie, 'mbujorata,
> Numai cintec, numai joc,
> Cind te-a strins in brate-odata,
> Ai simtit in vine foc !
>
>
> -Mai Arvinte-ai fost cu Leana
> Care sade pe Neptun ?
> -Oh! Degeaba-mi zgindari rana,
> Fiindca tot nu pot sa spun
!
>
>
> .O comoara tainuita,
> Fruct in dragoste scaldat,
> Toata plina de ispita,
> Toata plina de pacat!
>
>
> - Bine,du-te ,mediteaza,
> Si vii miine mai dispus,
> Domnul sa te aibe-n paza!
> -Sarut dreapta ! Si s-a dus .
>
>
> *Ajungind in colt, ca vintu'
> S-a-ntilnit cu Calistrat
> Care ntreaba: -Ei, Prea Sfintul
> De pacat te-a dezlegat ?
> **
>
> **-Inca nu ! raspunse Arvinte
> Foarte vesel si vioi,
> Dar aflai de la Parinte
> Inca trei adrese noi !*

CARARE SPRE NICAIERI

În vise ne curge sudoare si ceata, legati dupa datini
de oameni ce pier
Veniti, voi copii, generatie-n viata, artisti ce sagalnic,
urca-veti spre cer…
Si norul e-adânc, dar asta nu poate opri rostogolul de oameni ce pier
Nici lunga mantie de popa ce scoate din orice cuvânt, câte-un mic giuvaier…

În vine ne curge sudoare si ceata dar nicând vreodata nu
da-vom ’napoi
Caci asta e viata, se tine-ntr-o ata, sarmani si betegi, cersetori si chiar noi…
Slavi-vom artistul ce neaga uitarea si preotul calm cu
colinde sau ger
Cânta-vom copacul si luna si marea si fi-vor mai multi, tot mai multi cei ce pier…

Si-n frigul de roua, cu gânduri de mila, atenti la urgie, la rug sau mister
Atinsi de albeata, sau chiar plini de sila, vom sti dinainte ca totu-i eter…
Cu largul ocean, cu bucati de bambina ce poate aduce oricui pic de fler
Vom sta împreuna, cu inima lina, cu lungul convoi de popoare ce pier…

Gradini suspendate se vad ziua-ntreaga, cuprinsi de emotii, privim speriati
De lumea divina nimic nu ne leaga, cu totii de-aicea suntem fiice si tati…
Si stim cum trait-am o vreme si-o lume, acum nu ne-ncânta, ci-n dans efemer
Slavim pe cea care mai face si glume, mai plânge, dar este al vietii sofer…

În rugi fara capat, stihii fara zile, purtam INIMA calda ce zburda spre cer
Privim prea departe, imagini si file cu oameni ce cânta, danseaza dar… pier…
Vrajmasi ce mi-ati fost! Pedeapsa v-am dat-o! Acum stati în ger si plângeti la luna…
Eu stau la caldura ce tocmai v-am luat-o… zâmbesc tuturor pacifist!
Noapte buna!
SAMUEL C. - CARARE SPRE NICAIERI vol 3 2007