"ELENA" de te numesti ...

Stravechiul nume Heléne este explicat de unii prin gr. heláne ("torta", "faclie", dar si "foc sacru"), iar de altii prin gr. héle ("lumina arzatoare a soarelui"), cu presupunerea ca Helena ar fi fost o straveche divinitate indo-europeana a luminii solare. Daca in lumea pagana cea mai faimoasa purtatoare a acestui nume fusese Elena din Troia, in lumea crestina cea mai vestita Elena este mama imparatului Constantin cel Mare). Ea continua sa fie, alaturi de Maria, cel mai raspandit nume femeiesc din lumea crestina.
Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul imparatului Diocletian, divorteaza de imparateasa Elena. Acesta nu se recasatoreste, ci traieste departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau. A reusit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos. Potrivit traditiei, in urma sapaturilor s-au gasit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat in momentul in care a fost atins cu Crucea Domnului.
Imparateasa Elena a zidit Biserica Sfantului Mormant, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.
Acest nume minunat este purtat de aproximativ 700.000 de romance.Ele, printre care si eu, isi sarbatoresc ziua onomastica pe data de 21 mai.Purtati-va numele cu mandrie ..ca si mine de altfel !



"Elena"
de Corneliu Zegrean

Elena? Un nume ce vine din veacuri,
Îl au unele fete de la noi şi din lume,
Ea poartă şi-o cruce ce-i plină de leacuri,
Uşoară sau grea, ce-i face renume.

De-i cea din istorii sau cea din poveste,
De-i fată sau mamă, Elena-i un har,
E floare din seră sau cea de pe creste
Ce-şi varsă parfumul, Elena-i un dar!

Când ea este mamă, izvor de viaţă,
Îşi creste copii cu aripi de vânt,
Cu zâmbet pe buze, mereu îi învaţă
Să fie cristalul, o floare , un cânt.


Când ea e soţie puteri îţi pulsează
Alături de tine, oriunde, oricând.
Simbol al iubirii, Elena visează
Să-ajungă la stele, spre-nalturi zburând.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Frumoasă mi-e fata când pleacă la horă,
Îmi spune Elena, cu zâmbet hoinar,
Prea mulţi îşi doreau să mi-o ducă de noră,
S-o fure ar vrea! Dar e în zadar.

Frumoasă-i Elena, un nume-n istorii,
Simbol al puterii, credinţe-i creştine,
Pe unde ea trece, aduce victorii,
Chiar dacă adesea, sfidează destine.

Frumoasă-i Elena? Frumoasă!

[ ] ...[n-am zis-o eu ! ]


Elenelor? Fetelor? Ce ziceti de poezie? ..p mine m-a surprins..in mod placut,tre sa recunosc

foarte, foarte interesante verurile

interesant. si mama e mandra ca poarta acest nume